ajunà - explicat in DEX

ajuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare.

ajuna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ajuna, ajunez v. i. 1. (deț.) a fi pedepsit, a sta la carceră 2. a nu avea / a nu întreține relații sexuale

ajuna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. (În practicile religioase) A ține post complet. ♦ Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare.

ajuna (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ajuná, ajun, vb. intranz. – A nu mânca nimic într-o zi, dar mai ales în zi de post. – Lat. ajunare < jejunare (Felecan 2011: 269); Cuv. rom. preluat în magh. (aszunál) (Bakos 1982).

ajuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză

ajunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ajunà v. a nu mânca, a posti. [Lat. ADJEJUNARE].

ajuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. — Lat. *adjunare.