ajunge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJÚNGE, ajúng, vb. III.
I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊
Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit.
A (sau
a-i) ajunge (cuiva)
cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată. ♦
Intranz. și
tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme).
2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊
Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦
Fig. A egala pe cineva.
3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦
Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦
Fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi.
4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊
Expr. A nu-i ajunge (cuiva
nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat.
5. Intranz. (Despre prețuri;
p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel.
II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦
Fig. A se înțelege, a se învoi.
2. Intranz. A realiza, a împlini.
A ajunge la un rezultat. ♦
Intranz. și
tranz. A fi în situația de a...
3. Intranz. A deveni. ◊
Expr. A ajunge rău = a decădea.
A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti.
A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦
Intranz. și
refl. (
Peior.) A parveni.
III. Intranz. și
refl. A fi în cantitate suficientă. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-l ajunge (pe cineva)
mintea (sau
capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. –
Lat. adjungere „a uni, a lipi”.
ajunge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ajúnge (ajúng, ajúns), vb. –
1. (
Refl.) A coincide, a avea aceleași păreri. –
2. A întîlni, venind din urmă (sens spațial). –
3. A atinge o limită în timp (sens temporal). –
4. A atinge un punct determinat. –
5. A deveni, a ajunge. –
6. A deveni ceva, sau cineva. –
7. A fi de-ajuns, suficient. –
8. (
Refl.) A se mulțumi cu ceva, a se descurca. –
9. (
Refl.) A se pune la zi. –
Mr. ağung (ağumsu, ağunită),
megl. jung (jungiri). Lat. adiūngĕre (Pușcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171; DAR);
cf. it. aggiungere, aggiugnere, v. prov. ajonher, v. fr. ajoindre, ([
adjoindre),
sp. (
adjungir). –
Der. ajungător, adj. (suficient, destul);
ajuns, adj. (care s-a îmbogățit, bogat);
ajuns, s. n. (ajungere; suficiență);
neajuns, s. n. (inconvenient, defect; pagubă, detriment).
ajunge (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ajunge, ajung v. r. a accede la o poziție socială superioară originii, a parveni
ajunge (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AJÚNGE, ajúng, vb. III.
1. Intranz. A sosi la destinație sau într-un anumit punct.
Au ajuns aproape de Tecuci (NEGRUZZI). ◊
Expr. A ajunge departe = a dobândi succese.
A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți.
A (sau
a-i)
ajunge (cuiva)
cuțitul la os = a fi într-o situație disperată. ♦
Intranz. și
tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme); a trăi.
De-aș ajunge pân' la toamnă (JARNIK-BÂRSEANU).
2. Tranz. A sosi, venind din urmă, lângă o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă.
Acuși te ajung din urmă (CREANGĂ). ◊
Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦
Fig. A egala pe cineva.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire ? (EMINESCU).
3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva cu ceva.
Lovitura m-a ajuns drept în inimă (SADOVEANU). ♦
Fig. (Despre un neajuns) A da peste...
Ce nevoie te-a ajuns ? (CREANGĂ). ♦
Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi.
L-a ajuns frigul. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge.
Barba-n pământ i-ajunge (EMINESCU). ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊
Expr. A nu-i ajunge (cuiva
nici)
cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat.
5. Intranz. (Despre prețuri;
p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel.
6. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni.
Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om (CREANGĂ). ♦
Fig. A se înțelege, a se învoi.
Nu s-au ajuns cu târgul (ALECSANDRI).
7. Intranz. A realiza, a împlini.
A ajunge la un rezultat. ♦
Intranz. și
tranz. A fi în situația de a...
Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști (EMINESCU).
8. Intranz. A deveni.
Robi ajuns-am pe corăbii (COȘBUC). ◊
Expr. A ajunge rău = a decădea.
A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti.
A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta.
A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva.
A ajunge la (sau
în)
sapă de lemn = a sărăci cu desăvârșire. ♦
Intranz. și
refl. (
Peior.) A parveni.
9. Intranz. și
refl. A fi în cantitate suficientă.
Ciorbă lungă să se ajungă (PAS). ◊
Expr. Ajunge! = destul! (
Tranz.)
A-l ajunge (pe cineva)
mintea (sau
capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. –
Lat. adjungere „a uni, a lipi”.
ajunge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ajúnge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ajúng, 1
pl. ajúngem, imperf. 3
sg. ajungeá, perf. s. 1
sg. ajunséi, 1
pl. ajúnserăm; part. ajúnsajunge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ajunge v.
1. a se uni, a se împreuna:
roatele nu se ajung; 2. fig. a se înțelege unii cu alții, a se învoi:
nu ne-am putut ajunge din preț; 3. a atinge:
glonțul l´a ajuns; 4. a apuca, a nemeri:
rele timpuri am ajuns; 5. a sosi, a veni:
am ajuns acasă; 6. a deveni:
a ajuns împărat; 7. a fi destul:
i-a fost de ajuns. [Lat. ADJUNGERE, a uni].
ajunge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AJÚNGE, ajúng, vb. III.
I.1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊
Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși.
A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit.
A (sau
a-i)
ajunge (cuiva)
cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦
Intranz. și
tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme).
2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊
Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦
Fig. A egala pe cineva.
3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦
Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦
Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi.
4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊
Expr. A nu-i ajunge (cuiva
nici)
cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat.
5. Intranz. (Despre prețuri;
p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel.
II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦
Fig. A se înțelege, a se învoi.
2. Intranz. A realiza, a împlini.
A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz.și
tranz. A fi în situația de a...
3. Intranz. A deveni. ◊
Expr. A ajunge rău = a decădea.
A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti.
A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦
Intranz. și
refl. (
Peior.) A parveni.
III. Intranz. și
refl. A fi în cantitate suficientă. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-l ajunge (pe cineva)
mintea (sau
capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. — Lat.
adjungere „a uni, a lipi”.