ajuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJUNÁ, ajunez, vb. I.
Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet.
2. Fig. A răbda de foame. –
Lat. *adjunare.ajuna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ajuna, ajunez v. i. 1. (
deț.) a fi pedepsit, a sta la carceră
2. a nu avea / a nu întreține relații sexuale
ajuna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AJUNÁ, ajunez, vb. I.
Intranz. (În practicile religioase) A ține post complet. ♦
Fig. A răbda de foame. –
Lat. *adjunare.ajuna (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ajuná, ajun, vb. intranz. – A nu mânca nimic într-o zi, dar mai ales în zi de post. – Lat. ajunare < jejunare (Felecan 2011: 269); Cuv. rom. preluat în magh. (aszunál) (Bakos 1982).
ajuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ajuná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ajuneázăajunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ajunà v. a nu mânca, a posti. [Lat. ADJEJUNARE].
ajuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AJUNÁ, ajunez, vb. I.
Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet.
2. Fig. A răbda de foame. —
Lat. *adjunare.