aieve (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AIÉVE adv. v. aievea.aieve (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aiéve, adv. –
1. Deschis, fățiș.
2. Într-adevăr, efectiv. –
Var. a(i)eve(a), îndeaieve(a). Sl. jave „deschis”, cu
a- caracteristic
adv.;
cf. sb. na jave (Cihac, II, 163; Berneker 34).
aieve (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AIÉVE adv. v. aievea.aieve (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AIÉVE adv. v. aievea.