ainde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aínde, adv. – (Banat) În altă parte. –
Var. aindine(a), aindire(a). Lat. ăliŭndĕ (Miklosich,
Sb. Wien, C, 285;Pușcariu 45; REW 348). Totuși, este unul din cazurile în care este greu să se facă distincția între
lat. și
sl., fiindcă se cuvine să ne gîndim și la
sl. inŭde, cu același sens (Cihac).
ainde (Dicționaru limbii românești, 1939)aínde adv. (lat.
aliunde).
Vechĭ. Aĭurea.