aiesta(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AIÉSTA1, AIÁSTA,aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-ies-] – V. aiest.
aiesta(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AIÉSTA2, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.
aiesta(Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996) AIÉSTA, AIÁSTA,aieștia, aiestea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aísta pron. dem., adj. dem.] – V. aiest.
aiesta(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AIÉSTA1, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.
aiesta(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AIÉSTA2, AIÁSTA,aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.] – V. aiest.
aiesta(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) aiésta/aísta (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aiéstuia/aístuia, pl. aiéștia/aíștia; f. aiásta, g.-d. aiésteia/ aísteia, pl. aiéstea/aístea, g.-d. m. și f. aiéstora/aístora
aiesta(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AIÉSTA, AIÁSTA,aieștia, aiestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. — Var: aísta pron. dem., adj. pron. dem.] — V. aiest.