aht - explicat in DEX

aht (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”.

aht (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AHT, ahturi, s. n. (Rar) 1. Oftat, suspin. 2. Suferință, chin.

aht (Dicționaru limbii românești, 1939)
aht n., pl. urĭ. (d. ah interj. ca și oft d. of. Cp. cu vgr. áhthos, tristeță). Iron. Tristeță, dor, suferință sufletească: cîte ahturĭ am și eŭ! Oftat, suspin: a scoate, a trage ahturĭ.

aht (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aht (reg.) s. n., pl. áhturi

aht (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aht n. geamăt, dor înfocat și nesatisfăcut: multe patimi și ahturi omenești CR. [Formă intensivă din ah ! (cf. ofta).

aht (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. — Din ngr. áhti „dorință arzătoare”.