ahtia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AHTIÁ, ahtiez, vb. I.
Refl. 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui.
2. A se lăcomi (la ceva). [
Pr.:
-ti-a] – Din
aht.ahtia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ahtiá (a se ~) (rar)
(-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3
se ahtiáză, 1 pl.
ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3
să se ahtiéze; ger.
ahtiíndu-se (-ti-in-)ahtia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AHTIÁ, ahtiez, vb. I.
Refl. A dori din tot sufletul ceva, a jindui; a se lăcomi la ceva. [
Pr.:
-ti-a] – Din
aht.ahtia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AHTIÁ, ahtiez, vb. I.
Refl. (Rar)
1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui.
2. A se lăcomi (la ceva). [
Pr.:
-ti-a] — Din
aht.