ahotnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din
rus. ohotnik.ahotnic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ahótnic (ahótnică), adj. – Pasionat, avid.
Rus.,
pol.,
ceh. ochotnik „doritor” (Cihac, II, 272).
Mold. (
sec. XIX).
ahotnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus.
ohotnik.ahotnic (Dicționaru limbii românești, 1939)ahótnic, -ă adj. (rus.
ohótnik, voluntar, pron. și
ah-, d.
hotili, a voi. V.
ahotă).
Est. Fam. Înfocat, plin de poftă:
a fi ahotnic după (saŭ
pentru)
cineva. Adv.
A bea ahotnic. V. amator.ahotnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ahótnic (
reg.)
adj. m.,
pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótniceahotnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ahotnic a. Mold. înfocat:
văzând-o așa de ahotnică pentru mine CR. [Rus. AHOTNIKŬ].
ahotnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. — Din
rus. ohotnik.