ahtiat - explicat in DEX

ahtiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AHTIÁT¹ s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

ahtiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AHTIÁT², -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom de un bun (mai ales material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

ahtiat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AHTIÁT¹ s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

ahtiat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AHTIÁT², -Ă, ahtiați, -te, adj. Lacom de un bun (material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

ahtiat (Dicționaru limbii românești, 1939)
ahtiát, -ă adj. (d. aht). Iron. Foarte doritor, foarte lacom: a fi ahtiat după bugetu statuluĭ.

ahtiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ahtiát¹ (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte

ahtiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ahtiát² (rar) (-ti-at) s. n.

ahtiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ahtiat a. 1. lipsit de ceva ce dorește cu foc; 2. aprins, înfocat după ceva.

ahtiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AHTIAT¹ s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] — V. ahtia.

ahtiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AHTIÁT², -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] — V. ahtia.