agrea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGREÁ, agreez, vb. I.
Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [
Pr.:
-gre-a] – Din
fr. agréer.agrea (Dicționar de neologisme, 1986)AGREÁ vb. I. tr. 1. A simpatiza.
2. (
În diplomație) A accepta (un diplomat, un reprezentant diplomatic etc.). [Pron.
-gre-a, p.i.
-eez, 3,6
-eează, 4
-eăm, ger.
-eând. / < fr.
agréer].
agrea (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGREÁ vb. tr. a primi favorabil; a simpatiza. ◊ a accepta un reprezentant diplomatic. (< fr.
agréer)
agrea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGREÁ, agreez, vb. I.
Tranz. A vedea cu ochi buni; a simpatiza. ♦ (În diplomație, mai ales la diateza pasivă) A da consimțământul, a accepta. [
Pr.:
-gre-a] –
Fr. agréer.agrea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agreá (a ~) (a-gre-a) vb.,
ind. prez. 1
sg. agreéz (-gre-ez), 3
agreeáză, 1
pl. agreắm (-gre-ăm); conj. prez. 3
să agreéze; ger. agreấnd (-gre-ând); part. agreátagreà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agreà v. a primi cu favoare (= fr.
agréer).
agrea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGREÁ, agreez, vb. I.
Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [
Pr.:
-gre-a] — Din
fr. agréer.