agrega - explicat in DEX

agrega (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.

agrega (Dicționar de neologisme, 1986)
AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].

agrega (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége

agrega (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s'/agréger, lat. agregare)

agrega (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).

agrega (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. — Din fr. agréger, lat. aggregare.