agravant - explicat in DEX

agravant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.

agravant (Dicționar de neologisme, 1986)
AGRAVÁNT, -Ă adj. Care înrăutățește, agravează. ◊ (Jur.) Circumstanțe agravante = circumstanțe care măresc vina unui acuzat. [Cf. fr. aggravant, lat. aggravans].

agravant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGRAVÁNT, -Ă adj. care agravează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care măresc răspunderea penală. (< fr. aggravant, lat. aggravans)

agravant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = circumstanțe care agravează vina unui acuzat. – Fr. aggravant (lat. lit. aggravans, -ntis).

agravant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agravánt, -ă (lat. ággravans, -ántis; fr. -vant). Care agravează: circumstanțe agravante.

agravant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agravánt (a-gra-) adj. m., pl. agravánți; f. agravántă, pl. agravánte

agravant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agravant a. care agravează, care mărește culpabilitatea: circumstanțe agravante.

agravant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Cir­cumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. — Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.