agreabil - explicat in DEX

agreabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGREÁBIL, -Ă, agreabili, -e, adj. Plăcut, distractiv. ♦ (Despre oameni) Simpatic. [Pr.: -gre-a-] – Din fr. agréable.

agreabil (Dicționar de neologisme, 1986)
AGREÁBIL, -Ă adj. Plăcut; distractiv. // s.n. Categorie estetică desemnând în general ceea ce este plăcut la nivelul senzației. [Pron. -gre-a-. / cf. fr. agréable].

agreabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGREÁBIL, -Ă adj. 1. plăcut; distractiv. 2. (despre oameni) simpatic. (< fr. agréable)

agreabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGREÁBIL, -Ă, agreabili, -e, adj. Plăcut. [Pr.: -gre-a-] – Fr. agréable.

agreabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agreábil, -ă adj. (fr. agréable). Barb. Plăcut: persoane, momente agreabile. Adv. În mod plăcut.

agreabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agreábil (a-gre-a-) adj. m., pl. agreábili; f. agreábilă, pl. agreábile

agreabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGREÁBIL, -Ă, agreabili, -e, adj. Plăcut, distractiv. ♦ (Despre oameni) Sim­patic. [Pr.: -gre-a-] — Din fr. agréable.