agravare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de
a (se) agrava; înrăutățire. –
V. agrava.agravare (Dicționar de neologisme, 1986)AGRAVÁRE s.f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire. [<
agrava].
agravare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de
a (se) agrava; înrăutățire.
agravare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agraváre (a-gra-) s. f.,
g.-d. art. agravắrii; pl. agravắriagravare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de
a (se) agrava; înrăutățire. —
V. agrava.