agreà - explicat in DEX

agrea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer.

agrea (Dicționar de neologisme, 1986)
AGREÁ vb. I. tr. 1. A simpatiza. 2. (În diplomație) A accepta (un diplomat, un reprezentant diplomatic etc.). [Pron. -gre-a, p.i. -eez, 3,6 -eează, 4 -eăm, ger. -eând. / < fr. agréer].

agrea (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGREÁ vb. tr. a primi favorabil; a simpatiza. ◊ a accepta un reprezentant diplomatic. (< fr. agréer)

agrea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni; a simpatiza. ♦ (În diplomație, mai ales la diateza pasivă) A da consimțământul, a accepta. [Pr.: -gre-a] – Fr. agréer.

agrea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agreá (a ~) (a-gre-a) vb., ind. prez. 1 sg. agreéz (-gre-ez), 3 agreeáză, 1 pl. agreắm (-gre-ăm); conj. prez. 3 să agreéze; ger. agreấnd (-gre-ând); part. agreát

agreà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agreà v. a primi cu favoare (= fr. agréer).

agrea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] — Din fr. agréer.