agrava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRAVÁ, agravez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăți. – Din
fr. aggraver, lat. aggravare.agrava (Dicționar de neologisme, 1986)AGRAVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înrăutăți. [P.i.
-vez. / < fr.
aggraver, cf. lat., it.
aggravare].
agrava (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRAVÁ vb. refl., tr. a (se) înrăutăți. ◊ a (se) amplifica. (< fr.
/s'/aggraver, lat.
aggravare)
agrava (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGRAVÁ, agravez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăți. –
Fr. aggraver (
lat. lit. aggravare).
agrava (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agravá (a ~) (a-gra-) vb.,
ind. prez. 3
agraveázăagrava (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRAVÁ, agravez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăți. — Din
fr. aggraver, lat. aggravare.agravà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agravà v. a face mai grav.