agrar - explicat in DEX

agrar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Țară agrară. – Din fr. agraire, lat. agrarius.

agrar (Dicționar de neologisme, 1986)
AGRÁR, -Ă adj. Referitor la proprietatea funciară și la problemele legate de ea. ◊ Reformă agrară = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului; (de obicei) reformă prin care marile latifundii sunt expropriate. [< lat. agrarius, cf. fr. agraire].

agrar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
agrar, -ă, agrari, -e adj. (iron. – d. oameni) 1. provenit din mediul rural 2. necioplit, necivilizat

agrar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGRÁR, -Ă adj. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol. ♦ reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului. ◊ în care predomină agricultura. (< fr. agraire, lat. agrarius)

agrar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate. ◊ Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sunt expropriate și împărțite țăranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius).

agrar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agrár, -ă (lat. agrarius, de la ager, ogor). Relativ la ogoare: măsură agrară, legĭ agrare. S. m. Partidu agrarilor, al proprietarilor de pămînt în Germania.

agrar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agrár (a-grar) adj. m., pl. agrári; f. agráră, pl. agráre

agrar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agrar a. privitor la câmp: măsură agrară; lege agrară, care regula împărțeala pământurilor cucerite între cetățenii romani.

agrar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la proprietatea fun­ciară și la problemele legate de această proprietate, care se sprijină în special pe agricultură; agrarian, agricol (3). Țară agrară. 2. S. m. și f. Adept al agrarianismu­lui. — Din fr. agraire, lat. agrarius.