agonisì - explicat in DEX

agonisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

agonisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
agonisí (-sésc, -ít) vb. – 1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).

agonisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”.

agonisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 să agoniseáscă

agonisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGONISÍ, agonisesc, vb. IV Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. — Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

agonisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)].