agonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. –
Cf. germ. agonisch.agonic (Dicționar de neologisme, 1986)AGÓNIC1, -Ă adj. Referitor la agonie; [< it.
agonale].
agonic (Dicționar de neologisme, 1986)AGÓNIC2, -Ă adj. (
Fiz.)
Curbă agonică = Linie de declinație magnetică zero; agonă. [Cf. germ.
agonisch].
agonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGÓNIC, -Ă adj. referitor la agonie. (< germ.
agonisch)
agonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agónic adj. m.,
pl. agónici; f. agónică, pl. agóniceagonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGÓNIC, -Ă, agonici, -ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. —
Cf. germ. agonisch.