agonisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGONISÍ, agonisesc, vb. IV.
Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din
ngr. agonízome (
aor. agonisthika) „a lupta”.
agonisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)agonisí (-sésc, -ít) vb. –
1. (Înv.) A munci, a trudi. –
2. A obține, a cîștiga. –
3. A economisi, a pune deoparte. -
Mr.agunisescu, agunisire „a munci”,
megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și
it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice,
agonia (
rom. agonie, s. f., din
fr.;
agoniza, vb.;
agonistic, adj.). –
Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri);
agonisită, s. f. (cîștig, economii);
agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).
agonisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGONISÍ, agonisesc, vb. IV.
Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. –
Ngr. agonizomai (
aor. agonisa) „a lupta”.
agonisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agonisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. agonisésc, imperf. 3
sg. agoniseá; conj. prez. 3
să agoniseáscăagonisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGONISÍ, agonisesc, vb. IV
Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. — Din
ngr. agonízome (
aor. agonisthika) „a lupta”.
agonisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v.
câștiga)].