agonisire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi. – V. agonisi.
agonisire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.
agonisire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) agonisíre s. f., g.-d. art. agonisírii; pl. agonisíri
agonisire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi. — V. agonisi.