agonie - explicat in DEX

agonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGONÍE, agonii, s. f. Stare a organismului care precede moartea. ◊ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. ♦ Fig. Neliniște puternică, zbucium, zbatere. – Din fr. agonie, lat. agonia.

agonie (Dicționar de neologisme, 1986)
AGONÍE s.f. Stare patologică a organismului care precedă moartea. V. comă. ◊ În agonie = pe moarte. ♦ (Fig.) Neliniște, violență; zbucium puternic. [< fr. agonie, cf. gr. agonia – luptă].

agonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGONÍE s. f. 1. stare patologică foarte gravă a organismului, care precedă moartea. 2. (fig.) decădere, declin. (< fr. agonie)

agonie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGONÍE s. f. Stare a organismului înainte de moarte. ◊ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. – Fr. agonie (lat. lit. agonia).

agonie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agoníe f. (vgr. agonía, luptă). V. agonisesc, protagonist. Ultima luptă contra morțiĭ. Fig. Suferințe morale: viața nu e de cît o agonie. Sfîrșit apropiat: agonia unuĭ guvern.

agonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agoníe s. f., art. agonía, g.-d. art. agoníei; pl. agoníi, art. agoníile

agonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agonie f. 1. lupta omului cu moartea: 2. fig. decadență finală: imperiul roman fiind în agonie.

agonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGONÍE, agonii, s. f. Stare a organismului care precedă moartea. ◊ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. ♦ Fig. Neliniște puternică, zbucium, zbatere. — Din fr. agonie, lat. agonia.