agerime - explicat in DEX

agerime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.

agerime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager; sprinteneală; vioiciune, pătrundere; istețime. – Din ager + suf. -ime.

agerime (Dicționaru limbii românești, 1939)
ageríme f. Calitatea de a fi ager, agilitate. Fig. Pătrundere, pricepere. – Vechĭ și ageríe.

agerime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ageríme s. f., g.-d. art. agerímii

agerime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agerime f. 1. calitatea lucrului ager: ei se luptă cu agerime BOL.; 2. fig. pătrundere, minte ageră.

agerime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager. — Ager + suf. -ime.