agest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÉST s. n. (
Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. –
Lat. aggestum, „intăritură, fortificație”.
agest (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)agést (-te), s. n. – Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. –
Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR);
cf. sp. din Ribagorza
conchestra (‹
lat. congesta), citat de Giuglea,
Concordances, 19.
Var. este o formă analogică, așa cum este
nost’-nos-tru etc. –
Der. agesta, vb. (a proteja), a cărui
conjug. ni se pare neclară (poate nu se folosește la modurile personale);
agesti, vb. (a îngrămădi, a aduce aluviuni).
agest (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGÉST s. n. (
Reg.) Aluviune sau îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape, formând un fel de stăvilar la cotitura unui râu; loc la cotitura unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. –
Lat. aggestum „intăritură, fortificație”.
agest (Dicționaru limbii românești, 1939)agést și
-éstru n., pl.
e și
urĭ, lat.
aggestus, grămădire,
aggestum, întărire, d.
ad, la, și
gérere, gestum, a purta, a duce).
Nord. Aluviune de buștenĭ, vreascurĭ, nomol [!] și petre [!].
agest (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)agést, -uri, (agăst, ageăst), s.n. –
1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom.
2. Unealtă rea; om rău (Budești).
3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura).
4. „Ageăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești).
5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (Hasdeu, DA, DEX).
agest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agést/agéstru2 (îngrămădire de bușteni) (
reg.)
s. n.,
art. agéstul/agéstrul; pl. agésturi/agéstreagest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGÉST, agesturi, s. n. (
Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. [
Var.:
agestru (
pl. agestre)
s. n.] —
Lat. aggestum „întăritură, fortificație”.