agestru - explicat in DEX

agestru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGÉSTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.

agestru (Dicționar de neologisme, 1986)
AGÉSTRU s.n. Con de dejecție. [Cf. fr. agestre, lat. agester].

agestru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGÉSTRU s. n. con de dejecție. (< fr. agestre)

agestru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agéstru¹ (con de dejecție) s. n., art. agestrul; pl. agéstre

agestru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agéstru² (îngrămădire de bușteni) v. agést

agestru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGÉSTRU¹, agestre, s. n. Con de dejecție. — Din fr. agestre.

agestru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGÉSTRU² s. n. v. agest.