agesti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei.
2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦
Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din
agest.agesti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei.
2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦
Fig. (Despre oameni) A se pripăși; a se oploși. – Din
agest.agesti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agestí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. agestésc, imperf. 3
sg. agesteá; conj. prez. 3
să agesteáscăagesti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei.
2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦
Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. — Din
agest.