afumătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului;
p. ext. carne afumată. –
Afuma +
suf. -ătură.afumătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Carne afumată. – Din
afuma +
suf. -(ă)tură.afumătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afumătúră s. f.,
g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúriafumătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului;
p. ext. carne afumată. —
Afuma +
suf. -ătură.