afumare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AFUMÁRE,afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma.
afumare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AFUMÁRE,afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.
afumare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri
afumare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AFUMÁRE,afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. — V. afuma.