afumat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării.
2. Înnegrit de fum.
3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum.
4. Fig. (
Fam.) Amețit, turmentat; beat. –
V. afuma.afumat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)afumat, -ă, afumați, -te adj. beat; amețit
afumat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării.
2. Înnegrit de fum.
3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum.
4. Fig. (
Fam., despre oameni) Amețit de băutură, cherchelit. –
V. afuma.afumat (Dicționaru limbii românești, 1939)afumát, -ă adj. Pus la fum. Stricat de fum (relativ la gust). Parfumat. Murdărit de fum:
icoane afumate. Fig. Cam beat.
afumat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afumat a.
1. pus sau ars la fum;
2. parfumat:
odaie afumată cu smirnă; 3. acoperit cu fum, îngălbenit prin vechime:
icoane afumate; 4. fumuriu:
caprele sunt negre, roșcate, afumate; 5. pop. afumat (cu luleaua), beat:
era afumat rău nenea Ghiță CAR.
afumat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării.
2. Înnegrit de fum.
3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum.
4. Fig. (
Fam.) Amețit, turmentat; beat. —
V. afuma.