afumătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (
3). –
Afumător +
suf. -ie.afumătorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui. – Din
afumător (puțin întrebuințat) +
suf. -ie.afumătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afumătoríe (rar)
s. f.,
art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríileafumătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (
3). —
Afumător +
suf. -ie.