afumătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc.
2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup.
3. Afumătorie.
4. (
Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [
Var.:
afumătór s. n.] –
Afuma +
suf. -ătoare.