afumătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc.
2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup.
3. Afumătorie.
4. (
Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [
Var.:
afumătór s. n.] –
Afuma +
suf. -ătoare.afumătoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc.
2. (
Înv.) Vas în care se ard mirodenii. – Din
afuma +
suf. -(ă)toare.afumătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afumătoáre s. f.,
g.-d. art. afumătórii; pl. afumătóriafumătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afumătoare f.
1. orice văscior cu substanțe mirositoare pentru afumat;
2. pl. chiar acele substanțe mirositoare.