afecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFECȚIÚNE, afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva.
2. Boală, stare patologică a unui organ. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. affection, lat. afectio, -onis.afecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)AFECȚIÚNE s.f.
1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, atașament, iubire, căldură.
2. (
Med.) Stare patologică a unui organ; maladie, boală. [Var.
afecție s.f. / cf. fr.
affection, lat.
affectio].
afecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFECȚIÚNE s. f. 1. dragoste, simpatie, atașament. 2. stare patologică a unui organ; boală. (< fr.
affection, lat.
affectio)
afecțiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFECȚIÚNE, afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva.
2. Boală. –
Fr. affection (
lat. lit. afectio, -onis).
afecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*afecțiúne f. (lat.
afféctio, -ónis, V.
per-fecțiune). Alipire, ĭubire delicată:
afecțiune (și
afecție)
maternă. Impresiune:
afecțiunĭ ale sufletuluĭ. Med. Boală:
affecțiune [!] nervoasă.afecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afecțiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. afecțiúnii; (boli)
pl. afecțiúniafecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afecțiune f.
1. starea sufletului mișcat de ceva:
afecțiune naturală; 2. sentiment de amicie, de iubire;
3. Med. stare bolnăvicioasă, boală:
afecțiune de piept.afecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFECȚIÚNE, (
2)
afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva.
2. Boală, stare patologică a unui organ. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. affection, lat. afectio, -onis.