afebril (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (
Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din
fr. afébrile.afebril (Dicționar de neologisme, 1986)AFEBRÍL, -Ă adj. Fără febră; apiretic. [Cf. fr.
afébrile].
afebril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afebríl (-fe-bril) adj. m., pl.
afebríli; f.
afebrílă, pl.
afebríleafebril (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFEBRÍL, -Ă adj. care nu este febril; apiretic. (< fr.
afébrile)
afebril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (
Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din
fr. afébrile.afebril (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (
Med.) Care nu are sau nu face febră. — Din
fr. afébrile.