afectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de
a afecta1. –
V. afecta1.afectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de
a (se) afecta2. –
V. afecta2.afectare (Dicționar de neologisme, 1986)AFECTÁRE s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [<
afecta].
afectare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFECTÁRE, afectări, s. f. Faptul de
a afecta.afectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afectáre s. f.,
g.-d. art. afectắrii; pl. afectắriafectare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afectare f.
1. fapta de a afecta;
2. destinațiune particulară:
afectarea unei sume.afectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de
a afecta1.
V. afecta1.afectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de
a (se) afecta2. —
V. afecta2.