afecțiune - explicat in DEX

afecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFECȚIÚNE, afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.

afecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
AFECȚIÚNE s.f. 1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, atașament, iubire, căldură. 2. (Med.) Stare patologică a unui organ; maladie, boală. [Var. afecție s.f. / cf. fr. affection, lat. affectio].

afecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFECȚIÚNE s. f. 1. dragoste, simpatie, atașament. 2. stare patologică a unui organ; boală. (< fr. affection, lat. affectio)

afecțiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFECȚIÚNE, afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală. – Fr. affection (lat. lit. afectio, -onis).

afecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*afecțiúne f. (lat. afféctio, -ónis, V. per-fecțiune). Alipire, ĭubire delicată: afecțiune (și afecție) maternă. Impresiune: afecțiunĭ ale sufletuluĭ. Med. Boală: affecțiune [!] nervoasă.

afecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni

afecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afecțiune f. 1. starea sufletului mișcat de ceva: afecțiune naturală; 2. sentiment de amicie, de iubire; 3. Med. stare bolnăvicioasă, boală: afecțiune de piept.

afecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de ci­neva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. affection, lat. afectio, -onis.