afazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din
fr. aphasie.afazie (Dicționar de neologisme, 1986)AFAZÍE s.f. (
Med.) Pierdere totală sau parțială a înțelegerii și a posibilității de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalie. [Gen.
-iei / < fr.
aphasie, cf. gr.
a – fără,
phasis – cuvânt].
afazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFAZÍE s. f. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie. (< fr.
aphasie)
afazie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. –
Fr. aphasie (<
gr.).
afazie (Dicționaru limbii românești, 1939)*afazíe f. (vgr.
aphasia, d.
a-, fără, și
phásis, vorbire).
Med. Perderea [!] vociĭ din cauza uneĭ leziunĭ cerebrale, amuțire.
afazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afazíe s. f.,
art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíileafazie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afazie f.
Med. pierderea graiului din cauza unei leziuni cerebrale.
afazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. — Din
fr. aphasie.