afabulație - explicat in DEX

afabulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFABULÁȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio.

afabulație (Dicționar de neologisme, 1986)
AFABULÁȚIE s.f. Succesiunea faptelor, intriga unei opere literare. ♦ Morala unei fabule. [Gen. -iei. / < fr. affabulation, lat. affabulatio].

afabulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFABULÁȚIE s. f. 1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3). 2. morala unei fabule. (< fr. affabulation, lat. affabulatio)

afabulație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis).

afabulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afabuláție (-ți-e) s. f., art. afabuláția (-ți-a), g.-d. afabuláții, art. afabuláției

afabulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFABULÁȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. — Din fr. affabulation, lat. affabulatio.