afabilitate - explicat in DEX

afabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.

afabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
AFABILITÁTE s.f. Cordialitate, bunăvoință; blândețe. [Cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].

afabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFABILITÁTE s. f. însușirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas)

afabilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis).

afabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*afabilitáte f. (lat. affabílitas, -átis). Calitatea de a fi afabil.

afabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilitắții

afabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afabilitate f. blândețe, vorbire dulce (la primire).

afabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. — Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.