afacere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculații.
2. (
Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil.
3. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊
Afaceri interne (sau
externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. –
A3 +
facere (după
fr. affaire).
afacere (Dicționar de neologisme, 1986)AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă și constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc.
2. Treabă, îndeletnicire. ◊
Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr.
affaire].
afacere (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)afácere (afáceri), s. f. –
1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială. –
2. Treabă, îndeletnicire, ocupație. –
3. (
Arg.) Organ genital. Format de la
facere, după paralelismul
fr. faire, affaire. Substituie o formație strict identică, bazată pe
a- și
inf. scurt;
cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction);
cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. –
Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fără scrupule, escroc);
aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din
fr. affairé.afacere (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFÁCERE s. f. 1. activitate comercială. ♦ cifră de ĩ = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice. 2. acțiune din care rezultă un profit. ◊ tranzacție economică. 3. (fam.) îndeletnicire. ♦ ĩ interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat. (după fr.
affaire)
afacere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊
Afaceri interne (sau
externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări.
2. Tranzacție comercială bazată pe speculă sau pe speculații. ♦ (
Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. – Din
a4 +
facere (după
fr. affaire).
afacere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit.
2. (
Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil.
3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊
Afaceri interne (sau
externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. –
A3 +
facere (după
fr. affaire).
afacere (Dicționaru limbii românești, 1939)*afácere f. (
a 4 și
facere, după fr.
affaire). Treabă, lucru, daravere:
afacere importantă, afacerĭ importante, afacerĭ comerciale, nu te amesteca în afacerile altuĭa. Pricină, proces:
o afacere criminală. Pl. Interesele statuluĭ saŭ ale particularilor:
afacerile merg bine. Ministerul Afacerilor străine, ministeru de externe.
A face afacerĭ, a cîștiga din afacerĭ.
Face afacerea mea, îmĭ convine.
afacere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afácere s. f.,
g.-d. art. afácerii; pl. afáceriafacere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afacere f.
1. obiectul unei ocupațiuni, treabă, pricină:
afacere importantă; 2. tranzacțiune:
afacerea s´a făcut; 3. pl. interese publice sau particulare, trebi:
cum merg afacerile ?