aerovehicul(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AEROVEHÍCUL,aerovehicule, s. n. Aeronavă. [Pr.: a-e-] – Aero- + vehicul.
aerovehicul(Dicționar de neologisme, 1986) AEROVEHÍCULs.n. Aeronavă. [< aero- + vehicul].
aerovehicul(Marele dicționar de neologisme, 2000) AEROVEHÍCULs. n. aeronavă. (< fr. aérovehicul)
aerovehicul(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) aerovehícul s. n., pl. aerovehícule
aerovehicul(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AEROVEHÍCUL,aerovehicule, s. n. Aeronavă. — Aero- + vehicul.