aerație - explicat in DEX

aerație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului¹ (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aération.

aerație (Dicționar de neologisme, 1986)
AERÁȚIE s.f. Introducere de aer într-un mediu oarecare. ♦ Răcire a cerealelor depozitate într-un siloz cu ajutorul aerului. [< fr. aération].

aerație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AERÁȚIE s. f. 1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație. 2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz. (< fr. aération)

aerație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AERÁȚIE s. f. Ventilare. – Fr. aération.

aerație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției

aerație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului¹ (1). — Din fr. aération.