aeraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERÁJ s. n. Primire și distribuire a aerului
1 (
1) într-o mină, într-o sală de spectacole etc. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérage.aeraj (Dicționar de neologisme, 1986)AERÁJ s.n. Introducere de aer prospăt într-un loc închis (mină, hală de uzine etc.); ventilație, aerisire. [< fr.
aérage].
aeraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)AERÁJ s. n. aerare (1). (< fr.
aérage)
aeraj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERÁJ s. n. Primirea și distribuirea aerului într-o mină, într-o sală de spectacole etc. –
Fr. aérage.aeraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeráj s. n.aeraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERÁJ s. n. Primenire și distribuire a aerului
1 (
1) într-o mină, într-o sală de spectacole etc. — Din
fr. aérage.