aera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERÁ, aerez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce aer
1 (
1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă.
2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer
1 (
1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérer.aera (Dicționar de neologisme, 1986)AERÁ vb. I.
1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.).
2. refl. (
rar) A-și face vânt. [< fr.
aérer].
aera (Marele dicționar de neologisme, 2000)AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine). (< fr.
aérer)
aera (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERÁ, aerez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care e în formă de pastă fluidă.
2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. –
Fr. aérer.aera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERÁ, aerez, vb. I.
Tranz. 1. A introduce aer
1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă.
2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer
1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din
fr. aérer.aera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
aereáză