aerare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de
a aera. [
Pr.:
a-e-] –
V. aera.aerare (Dicționar de neologisme, 1986)AERÁRE s.f. Acțiunea de a aera; aerație. [<
aera].
aerare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERÁRE s. f. Acțiunea de
a aera.aerare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeráre s. f.,
g.-d. art. aerắriiaerare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de
a aera. —
V. aera.