aerat - explicat in DEX

aerat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AERÁT, -Ă, aerați, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer¹ (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.

aerat (Dicționar de neologisme, 1986)
AERÁT, -Ă adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer. 2. (Despre cereale) Răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (Despre pagini) Spațiat. [< aera].

aerat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte

aerat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AERÁT, -Ă adj. 1. tratat prin introducere de aer. 2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial. (< aera)

aerat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducerea de aer. 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – V. aera.

aerat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer¹ (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. — V. aera.