aerație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului
1 (
1). [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aération.aerație (Dicționar de neologisme, 1986)AERÁȚIE s.f. Introducere de aer într-un mediu oarecare. ♦ Răcire a cerealelor depozitate într-un siloz cu ajutorul aerului. [< fr.
aération].
aerație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AERÁȚIE s. f. 1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație. 2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz. (< fr.
aération)
aerație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERÁȚIE s. f. Ventilare. –
Fr. aération.aerație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeráție (-ți-e) s. f.,
art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráțieiaerație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului
1 (
1). — Din
fr. aération.