advocatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.advocatură (Dicționar de neologisme, 1986)ADVOCATÚRĂ s.f. v.
avocatură.
advocatură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.advocatură (Dicționaru limbii românești, 1939)*advocatúră și (ob.)
av- f., pl.
ĭ (d.
advocat cu sufixu
-ură, ca' n
literatură; germ.
advokatur). Profesiunea de avocat.
advocatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVOCATÚRĂ s. f. v. avocatură.