adormire - explicat in DEX

adormire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – V. adormi.

adormire (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
adormire s. f. sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă

adormire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc) Moarte.

adormire (Dicționaru limbii românești, 1939)
adormire f. Acțiunea de a adormi. Adormirea Maĭciĭ Domnuluĭ, o sărbătoare la 15 August, numită Sfînta Maria cea Mare. V. uspenie.

adormire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adormíre s. f., g.-d. art. adormírii

adormire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adormire f. 1. fapta de a adormi; 2. Adormirea Maicei Domnului, mare sărbătoare la 15 August, numită și Sfânta Maria Mare.

adormire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. — V. adormi.